SUBIECTUL 96

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 96 (trecut)

„Istoria e cea dintâi carte a unei naţii” după cum spunea Nicolae Bălcescu.
Aşa cum o plantă nu poate creşte privat de rădăcini, nici un popor nu poate exista şi nu se poate dezvolta fără a se sprijini pe propria-i istorie şi pe tradiţii. Scutit de o bază preluată de la predecesori, un popor nu-şi poate crea identitatea proprie ex nihilo, de aceea, consider afirmaţia lui Mihai Eminescu ca fiind una adevărată.
În întâiul rând, veridicitatea faptului că „fiecare popor” se sprijină pe trecut este dovedită de existenta conştiinţei naţionale. Cunoaşterea originilor, a vremurilor trecute, a istorie, a religiei şi a obiceiurilor comune strânge legăturile dintre membrii societăţii formând astfel conştiinţa naţionala. Fiecare generaţie, oricâte opinii radicale ar avea, preia, într-un fel sau altul, moştenirea culturală a generaţiilor anterioare, adăugând propria contribuţie, viziune şi creștere la evoluţia naţiunii.
În cel de-al doilea rând, „vremurile trecute” şi cunoaşterea lor dau deschidere spre viitor. Această idee este redată prin sintagma „fiecare epocă” ce sugerează faptul că trecutul comun al unui popor determină prezentul şi, implicit, viitorul lui.
În concluzie, consider că afirmaţia citată adevărată pentru că într-adevăr trecutul determină atât trăsăturile de bază ale unui popor cât şi viitorul lui.
(Cristina Juverdeanu, 11G; coord. prof. Luminiţa Paraipan)