picassoo Administrator


Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301
|
Trimis: 06/07/2008 13:09 Titlul subiectului: SUBIECTUL 92 |
|
|
I. 92 (Nichita Stănescu, Adolescenţi pe mare)
1. ţeapănă = puternică, lentă = lină.
2. Apostroful din versul: „măcar pân' la genunchi în valul diafan” marchează absenţa vocalei “ă”, consecinţele elidării acestui sunet fiind păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor, rostirea într-o singură silabă / tempo rapid.
3. a tăia drumul / calea cuiva, a-i tăia cuiva (toată) pofta, a tăia frunză la câini etc.
4. tema adolescenţei, motivul mării, motivul biblic al mersului pe valuri
5. În primele patru versuri – rimă încrucişată, măsură de 16 silabe în primul vers, 14 silabe în al doilea vers, 12 silabe în al treilea vers şi 15 silabe în al patrulea vers.
6. Scrierea cu literă mică este un formulă prozodic specific modernismului, prelungit şi în neomodernism, numit ingambament, care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare, lipsit de a se marca fiecare vers prin majusculă (scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite).
7. Epitetul „lenta înaintare” semnifică plutirea lină, calmă, pe mare, ca un dans cosmic, a adolescenţilor cuprinşi de elanuri impetuoase, impulsionaţi spre descoperire, cunoaştere de sine, împlinire şi desăvârşire a fiinţei.
8. Ultimele două versuri reprezintă un fel de concluzie / constatare a întregii poezii, fapt subliniat şi prin folosirea conjuncţiei adversative „dar”, care stabileşte o opoziţie cu ideea din versurile anterioare. Spre deosebire de aşteptarea celui care îi contemplă, tinerii au căpătat deprinderea de a „merge pe valuri”, ca Isus, semn al puterii extraordinare a acestei vârste mitice şi al încrederii pe care adolescenţii o au în ei înşişi. Cele două epitete, „zvelţi” şi „calmi”, constituie calităţi ale tinerilor. Adverbul „simultan” evidenţiază ideea unei alinieri ca într-o competiţie care-i susține să se cunoască.
9. Expresivitatea este una dintre caracteristicile stilului lui Nichita Stănescu, prezentă şi în această poezie şi este datorată unui limbaj simplu, firesc, fără multe figuri de stil, pentru că poezia nu se mai sprijină pe reprezentare, ci este ea însăşi un act. Transparenţa ideii poetice este ilustrată aici de imagini artistice şi de prezenţa eului liric ca spectator. |
|