SUBIECTUL 9

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 9. („Lumină lină” – Tudor Arghezi)

1. a ucide = a omorâ
a ucide ≠ a învia

2. Virgulele utilizate marchează apariţia unui substantiv în vocativ, urmat de un determinant.

3. ca prin vis; (ceva) de vis;

4. utilizarea verbelor la gerunziu (zăcân, dormind), mod ce cuprinde o acţiune îndesfăşurare, neterminată, subliniază mai mult „suferinţa” bietei vieţuitoare prin comparaţie cu somnul dulce din stup.

5. feluri verbale la persoana I (iubesc); adjective pronominale posesive (mea).

6. Epitetul simplu „uşoară (zburătoare)” subliniază delicateţea şi fragilitatea albinei, observându-se totodată şi compasiunea poetului pentru dispoziția acesteia.

7. Titlul poeziei uimi prin aparenta lipsă a legăturii cu textul cu textul acesteia, fiind folosit de fapt cu sens metaforic. Adjectivul „lină”, alături substantivul „lumină” creează o metaforă de o dulce muzicalitate (obţinută prin repetarea unor sunete).

8. În cea de-a treia strofă a textului poetul prezintă moartea albinei ca o jertfă supremă în numele muncii sale sacre (tezaurul de ceară). Deasemenea, prin intermediul interogaţiei retorice din ultimele versuri este evidenţiată singurătatea micii vietăţi în momentul prăbuşirii din zborul ei înalt. Se remarcă astfel prinadresarea directă al persoana a II-a, singular, implicarea afectivă a eului liric. Compasiunea sa pentru munca micilor vieţuitoare.

9. O caracteristică a limbajului poeziei argheziene aste expresivitatea obţinută din utilizarea numărului însemnat de figuri de stil (metafore: „tezaurul de ceară”, metonimie – „aur şi parfum”, etc) ce realizează surprinzător imagini artistice.