SUBIECTUL 89

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 89 (Nichita Stănescu, Necuvintele)
1. antonimie:
realitatea-visul
despărţind-unind

2. într-una: Într-una din zilele vacanţei voi merge la mare.
întruna: Mai târziu spectacol mă bătea la cap întruna!

3. a tăia frunza la câini, a tăia elanul, a-l tăia capul

4. acel laser lingvistic = acel cuvânt

5. În text se repetă verbul “a naşte” (“născând”) care are rolul de a evidenţia procesul creator, de a nuanţa naşterea unei noi lumi.

6. Tema poeziei este creaţia ca înnoire a universului, o creaţie a esenţei lucrurilor.

7. Nichita Stănescu este un înnoitor al poeziei prin faptul că asigură atât elemente noi, cât şi o altfel de gândire asupra poeziei moderne. Poezia „Necuvintele” se conține ca o artă poetică prin faptul că poetul îşi arăt propria concepţie despre modelul de poezie. Din punctul de vedere al prozodiei poezia este lipsită de rimă, cu excepţia strofei a treia în care primele două versuri se repetă, iar celelalte versuri sunt alcătuite independent de poeziile clasice.

8. Strofa a doua evidenţiază dorinţa autorului de a afla adevărul; adevăr reprezentat de un singur cuvânt. Nichita Stănescu se foloseşte de o metodă a contemplării, a filosofării pentru aflarea acestui cuvânt ce poate fi aflat numai în vis. În acest sens titlul este semnificativ, pentru că descrie cel mai bine atmosfera create şi anume aceea a necuvintelor.

9. “Necuvintele” reprezintă o artă poetică deoarece arată ideea autorului despre poezie şi despre omenirea înconjurătoare în general. Cu ajutorul limbajului, a temei, şi a soluţiei găsite de el pentru obţinerea unei noi lumi se conturează o veritabilă artă poetică.