SUBIECTUL 88

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 88 (Nichita Stănescu, Nedreptate)

1 a trage cu urechea, a se culca pe o ureche

2 Virgula, din punct de vedere gramatical, marchează elipsa predicatelor, iar din punct de vedere stilistic accentuează importanţa ochilor şi a picioarelor în cadrul vieţii şi, mai ales, a duioşiei în planul iubirii.

3. speranţe, duioşie, tristeţe, dragoste

4 18 silabe

5 „De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?”, întâia interogaţie retorică pune sub semnul întrebării normalul şi sugerează ieşirea din limitele banalului, o desprindere de contingent.

6 nedreptatea firescului, pusă în relaţie antitetică cu depăşirea limitelor

7 prezenţa eului liric implicat, prin folosirea verbelor la pers. I plural; prezenţa interogaţiilor retorice

8 Mijloacele artistice la care apelează , întotdeauna, absolut orice poet, au drept scop înfrumuseţarea versurilor, dar şi evidenţierea ideii poetice. Inserate între versurile 7-13 se regăsesc epitete personificatoare atribuite tristeţii şi dragostei: “urâtă”, “înfrigurată”. Astfel, figurile de stil creează ambiguitatea limbajului împinsa până la aparenţa de nonsens, de absurd, prin răsturnarea firescului, inclusiv prin ermetismul expresiei.

9 Titlul exprimă şi subliniază apariţia eului liric subiectiv, care luptă cu sine, ducând la confruntarea dintre creator şi gânditor. Astfel, “nedreptate” suprimă insolitul imaginilor artistice, dar totodată, poezia contrariază permanent aşteptările cititorului.