picassoo Administrator


Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301
|
Trimis: 06/07/2008 13:11 Titlul subiectului: SUBIECTUL 87 |
|
|
I. 87. (Radu Stanca, Sonet)
1 “n-o să piară”- “n-o să moară”
2 Cele doua virgule din versul “Iubirea, ea, nicicând n-o să dispară” are rolul de a izola o apoziţie (“ea”), focalizând accentul asupra iubirii.
3 Iubirea lui nu va muri nicicând.
Nici când mi-a arătat dovada, nu l-am crezut.
4 Pronumele de persoana I special “-mă”, “eu” marchează prezenţa lirismului subiectiv, implicarea afectivă a eului liric. Adresarea directă a eului liric este subliniată prin pronumele de persoana a II a singular ”-ţi”, dar şi prin adjectivul pronominal de persoana a II a singular „tale”. Legatura afectivă dintre eul liric şi iubită e redată simbolic prin folosirea pronumelui de persoana I plural ”noi”, acest fapt evidenţiând în același timp unitatea cuplului. Iubirea devine elementul de conexiune între cei 2 : „Iubirea, ea ,nicicând n-o să dispară”.
5 “Iubirea, ea , nicicând n-o să dispară.”
“Şi dragostea - dar , vezi, ea n-a murit.”
6 .Iubirea este un sentiment ce alcătuie o anumită vulnerabilitate. Ea este o slăbiciune, căci raţiunea nu mai are vigoare în faţa sentimentului intens. Persona încercată de acest afect, devine astfel subiectivă şi reuşeşte să treacă peste toate defectele celui/celei asupra căruia/careia îsi răsfrânge iubirea.
7. Cel de-al doilea catren nuanţează eternizarea sentimentului de iubire,. Verbul la condiţional-optativ “ar mai trece“ şi cel la viitor “n-o să dispară “exprimă dorinţa eului liric de a conserva acest sentiment, de a-l proiecta într-un plan ireal şi, totodată posibilitatea împlinirii unui scenariu ideatic. Apoziţia “ea”, subliniază importanţa iubirii pentru eul liric. Confesiunea lirică evidenţiată prin mărcile eului liric (pronumele personal de persoana I plural – “noi”), reliefează lirismul subiectiv. Apar sintagme care marchează permanenţa iubirii:”înc-o noapte “,”n-o să dispară“, “va dăinui “, “la nesfărşit”. Utilizarea cratimei, pentru elidarea unor vocale (“dac-ar”, “înc-o “, “dăinui-ntre”) ajută la păstrarea măsurii de 10-11 silabe. Rima este încrucişată.
8. Expresivitatea este realizată prin repetiţia anaforică (“şi chiar.../şi multe...”) şi prin inversiunile cu rol prozodic, de accentuare a sentimentului de iubire (“ea, nicicând n-o să dispară “, “tainice cununi”).
9. Lirismul subiectiv se caracterizează prin prezenţa monologului liric adresat şi prin intermediul mărcilor eului liric (pronumle de persoana I singular şi plural): “eu”, “noi”. |
|