SUBIECTUL 86

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II.86 (singurătatea)

Consider că afirmaţia privitoare la singurătate este adevărată.
Un prim argument este acela că singurătatea este cea mai mare dramă a omului; izolarea de semeni poate duce la pierderea uneia dintre cele mai importante caracterstici ale sale: sociabilitatea. Însă mai gravă decât izolarea fizică este izolarea metafizică, lipsa comunicării intrapersonale.
În al doilea rând, comunicarea intrapersonală este foarte importantă fiindcă prin intermediul ei omul ajunge la autocunoaştere. Discutând cu sine el îşi poate descoperi noi păreri, calităti sau defecte căci sinele este singura persoană în care un om poate avea completă încredere, este singurul sprijin care nu-l va părăsi sau trăda vreodată, Datorită acestei încrederi, omul este sincer cu sine însuşi, îşi mărturiseşte toate pasiunile, temerile, dorinţele, scopurile şi ideile iar acest lucru îl ajută să relaţioneze mai bine cu cei din jur deoarece cunoscându-se, el va şti să-şi aleagă prietenii şi partenerul de viată bazându-se pe preocupările lor comune, Acest lucru prezintă numai avantaje deoarece aceia care se aseamănă se înţeleg şi se sprijină reciproc, Astfel, comunicarea cu sine devine o condiţie esenţială a convieţuirii paşnice cu cei din jur, deoarece un om trebuie să înveţe sa trăiască cu sine înainte de a trăi cu ceilalţi.
Un al treilea argument ar fi acela ca în raport cu comunicării intrapersonale, omul poate evolua. Vorbind cu sine el decide cine vrea să devină, îşi analizeaza calităţile şi defectele şi stabileşte modalităţi de autoperfecţionare, Lucrând asupra sa, omul evoluează continuu, iar acest lucru îi dă un sentiment de satisfactie şi de respect faţă de sine,
În concluzie, comunicarea intrapersonală este vitală pentru o creștere normală, omul care nu comunică cu sine nu va fi capabil sa aibă relaţii naturale cu cei din jur pentru că necunoscându-se, el nu va avea o poză corectă despre sine iar acest lucru poate deveni o sursă de conflict cu cei care îl văd într-un mod diferit. El nu va şti cine este de fapt, ce vrea şi nu va şti să se mobilizeze pentru a-şi atinge scopurile. Un om care nu comunică cu sine este un om solitar deoarece el nu poate relaţiona nici cu sine, nici cu ceilalţi.
(Anca Maria Pricop, 12G; coord. prof. dr. Nicolae Scurtu)