picassoo Administrator


Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301
|
Trimis: 06/07/2008 13:38 Titlul subiectului: SUBIECTUL 85 |
|
|
I. 85 (Marin Sorescu, Alchimie)
1 a da ocol, a da cu bâta-n baltă, a da vrabia din mâna pe cioara de pe gard, a da de veste.
2 Virgula desparte în text elementele componente ale enumeraţiei.
3 Plutoniul, radiul şi poloniul sunt elemente chimice radioactive.
Nu am putut găsi la magazin calorifere cu şapte elemenţi.
4 Invocaţia este uzitată în discursul liric pentru a accentua sentimentul de frustrare al eului liric cauzat de lipsa fericirii. Acest procedeu artistic îngăduie exprimarea mai directă a sentimentului de dezolare şi creşte forța mesajului transmis.
5 Mărcile gramaticale ale prezenţei eului liric în textul dat sunt formele verbale la persoana I („Ce sa fac eu...”; „...mai arunc sub cazanul vostru...” ;„Vă dau jumătate...”) şi adresarea directă prin utilizarea formelor verbale şi pronominale la persoana a II-a („Aţi greşit calculele,”; „vă dau jumătate...”). Altă marcă gramaticală existentă în textul dat este prezenţa formei pronominale a persoanei I („eu”, „mea”, „daţi-mi”, „mele”).
6 Opoziţia din strofa a doua dintre ideea de înţelepciune şi cea de fericire reliefează asemănarea dintre cele două noţiuni în concepţia umană dar ele au valori şi înţelesuri diferite. Fericirea este un scop în timp ce înţelepciunea este un mijloc de a atinge scopul.
7 Marin Sorescu în ultima strofă a poeziei „Alchimie” foloseşte metafora şi un registru de cuvinte tipic alchimiei pentru a arăta risipa ce se realizează în căutarea pietrei filosofale, fericirea. Cele nouăzeci şi proaspătă de elemente, număr fatidic, sunt insuficiente, fiindcă nu sunt o sută, un număr rotund, întreg. Ele sunt trecute în tabloul fiinţei sale ordonat, întocmai elementelor chimice din tabelul periodic al elementelor. Risipa se realizează prin consumarea timpului dat fiecăruia să-l trăiască în întreţinerea reacţiei chimice care ne promite drept obiect final fericirea. Dar din păcate reacţia continuă la nesfârşit fară un rezultat.
8 Titlul poeziei este un simbol ce ne arată unghiul din care trebuie să citim poezia pentru a înţelege semnificaţia urmărită de autor. El transformă toată frământarea omului de a obţine fericirea într-o pseudo-ştiinţă cum este alchimia ce are un ţel final imposibil, piatra filosofală, şi care foloseşte calcule şi formule imprecise bazate pe intuiţii eronate. Deci titlul simbolizează căutarea orbească a fericirii.
9 Poezia se încadrează în lirismul de tip subiectiv prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric prezentate la punctul 5 şi prin adresarea directă prin invocaţie retorică care accentuează subiectivismul poeziei. |
|