SUBIECTUL 82

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 82 (Marin Sorescu, Boala)

1. degeaba = zadarnic; senzaţie = percepţie

2. Cratima marchează căderea vocalei “î” în unirea pronumelui cu adverbul “nu-e” într-o singură silabă.

3. a se destepta cu noaptea în cap, Sunt un porst ne educat ca noaptea

4. adresarea directă (“Doctore”); verbe la persoana I singular: “simt”, “am citit”, pronume la persoana I special “mă”, “mi”

5. “am urât şi am iubit, am învăţat să citesc şi chiar am citit niste cărţi, am vorbit cu oameni şi m-am gândit, am fost bun şi am fost frumos” – enumeraţia sugerează strădania depusă pentru a învinge „boala” fiinţei, cea cu care ne naştem, moartea.

6. Titlul poeziei, „Boala”, este o metaforă sugerând moartea, iar „medicamentele” (ura, iubirea, cititul) sunt încercări de a trăi puternic viata, de a simţi în fiecare moment, viaţa fiind antidotul pentru moarte. Eul liric consideră că a-ţi face viaţa elegantă te îndepartează de moarte.

7. Discursul liric este confesiv, direct, prin substantivul în vocativ „Doctore” şi prin utilizarea persoanei I singular a verbelor şi a pronumelor

8. În întâia strofă a poeziei se descrie sentimentul morţii, de la primele simptome, venind din interiorul ca o conştientizare a pieirii. Lumea înconjurătoare devine o povara, “ziua mă doare soarele, noapte luna şi stelele”, “ aici în regiunea fiinţei mele”. Se observă o Moarte generală, un început de detaşare de această lume, sugerat de epitetul “mortal”.

9. Se vorbeşte despre moarte, o moarte care incepe de la inceputul vietii, “cand m-am nascut”. Eul liric încearcă să evite aceste simptome, se eschivează, priveşte moartea ca pe o boala, pe care experimentează să o înfrângă.
Iubirea, ura, cititul, a fi bun, a fi frumos, toate înseamnă a fi viu, a trăi. Astfel astea devin “medicamentele” împotriva morţii pe care o simte încă de la începutul vieţii. Se realizează ca moartea în final nu are loc, desi “am cheltuit pe ele o groază de ani” şi că singurul lucru ce poate fi schimbat în acest sens este trăirea intensă, încercarea de a ne face viaţa cât mai frumoasă.