SUBIECTUL 81

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 81 (Iuliu C. Săvescu, La Polul Nord)

1. nemãrginite = întinse
solitari = singuri

2. „paşii”- Prin utilizarea pluralului articulat „paşii”, se pune accent pe acest substantiv, cu scopul de a evidenţia greutatea şi apãsarea cu care calcã „marii urşi”.

3. ochi de vultur, a pierde din ochi, a sorbi din ochi; „Banul, ochiul dracului”

4. “munţii solitari”
Epitetul personificator “munţii solitari” este întrebuințat pentru a evidenţia mareţia şi înãlţimea munţilor, care dominã peste câmpii si vãi; aceştia sunt atât de înalţi, încât par desprinşi din universul terestru, devenind singuratici.

5. Rolul descrierii în textul dat este de a crea un decor, o atmosferã prin intermediul cãrora eul liric îşi exprimã starile sufleteşti nelãmurite şi confuze prin a sugera un sentiment pe care îl creeazã elementele din naturã.

6. “Iar din prãpãstiile adânci se-aude-o stranie vibrare”
“ Şi urşii albi, înduioşaţi, într-un oftat profund şi greu”

7. Poezia “La Polul Nord” de Iuliu C. Gãvescu, prezintã câteva caracteristici specifice liricii simboliste, prin motive precum motivul singurãtãţii, solitudine care în poezia de faţã devine apãsãtoare, este asociatã cu izolarea, pustietatea (“munţii solitari”, “câmpii nemãrginite”). Altã caracteristicã ce încadreazã poezia în simbolism este cadrul natural care apare ca unul trist şi dezolant. Astfel, în poezia “La Polul Nord”, imaginarul poetic se organizeaza în jurul anotimpului iarna, care dominã întreg ţinutul prin “albul dezolant” , şi asigură cu sine pierderea oricãrei sperante din sufletul poetului.
Un alt element definitoriu al poeziei simboliste îl constituie muzicalitatea exterioarã, obţinutã prin ritmuri si rime perfecte, la fel ca şi repetiţia şi simetria unor cuvinte la începutul şi şfârşitul unei strofe ( “munţii solitari”, “dorm adânc”-“dorm mereu”, “La Polul Nord”- “La Polul Sud”).

8. La indice morfologic se remarcã abundenţa verbelor la timpul prezent: “se-ntind”, “adorm”, “îngalbeneşte”, “se văd”, “dorm”, “se-aude” etc. ce sugereazã permanenţa stãrii de angoasã, intensificând sentimentele şi dând veridicitate întregului poem.

9. Laitmotivul în poezia lui Iuliu C. Sãvescu reprezintã un element definitoriu al simbolismului, prin evidenţierea unei muzicalitaţi exterioare, obişnuitã numai prin ritmuri şi rime perfecte, dar mai ales prin repetiţia simetricã a unor cuvinte la începutul şi sfârşitul unei strofe (“La Polul Nord”- “La Polul Sud” etc.). Cadrul natural este unul trist şi dezolant, prin albul care dominã; iarna are rezonanţã în sufletul omului, aducând monotonie, nevrozã, chin şi frig lãuntric. Cromatica este astfel sugeratã prin culoarea alb, tentă simbolizând stări şi atitudini poetice de izolare. Prin intermediul laitmotivului, întreaga naturã ajunge sã strige pustiirea eului liric.