picassoo Administrator


Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301
|
Trimis: 06/07/2008 14:47 Titlul subiectului: SUBIECTUL 8 |
|
|
I. 8. („Epigrag” – Tudor Arghezi)
1. Toamna se seamănă grâul.
Cele două copile seamănă ca două picături de apă.
2. Prima virgulă desparte un substantiv în vocativ de restul propoziţiei, iar ce-a de-a doua separă două propoziţii / verbe la imperativ.
3. cu sufletul la gură, fraţi de suflet, intr-un suflet;
4. „Pătrundeţi, înţelese şi neînţelese”
5. Folosirea numeroaselor verbe la imperativ, persoana a II-a, cum ar fi: „zburaţi”, „porniţi”; a substantivelor în vocativ: „stihuri”; a pronumelor la persoana a II-a: „-ţi”, „vă” şi a adjectivelor pronominale la persoana I: „mea”.
6. Epitetul multiplu „(pustnicii) tineri, trişti şi delicaţi”, cu sens metaforic urmat de versul „Păstra-vă-vor într-un sicriu de carte” exprimă dăinuirea în timp a operei artistului, care îi va impresiona pe tinerii cititori, ce o vor păstra mereu.
7. Poezia are un puternic impact asupra cititorului, poetul empresionând prin forţa expresivităţii limbajului. Aceasta este dată în inițialul rând de întrebuinţarea numeroaselor verbe la imperativ, cu ajutorul cărora eul liric apare ca un comandant al armatei cuvintelor.
8. Încă din primul vers al poeziei se remarcă folosirea verbului la imperativ „zburaţi”, care urmat de adverbul de timp „acum”, dau cititorului senzaţia că se află în mijlocul unei adevărate „furtuni” de creaţie. Urmează abundenţa de imagini vizuale şi figuri de stil de o impresionantă forţă. Poetul îmbină cu măiestrie elemente surprinzătoare, iar comparaţia stihurilor cu „păsările mici de catifea” stârneşte duioşie în sufletul cititorului.
9. Poezia lui Tudor Arghezi este o artă poetică ce impresionează prin limbajul întrebuințat de poet pentru a se face înţeles şi mai ales prin relaţia dintre creaţie şi eul creator. După cum arată şi titlul, „epigraf”, poezia pregăteşte cititorul pentru furtunoasa legătură pe care procedeul creaţiei o stabileşte între opera şi creator. Arghezi experimentează să ne transmită ideea că orice creator poate învinge timpul şi spaţiul prin creaţia pe care o lasă în urmă. |
|