SUBIECTUL 79

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II.79 (destinul)

Viziunea lui Nicolae Titulescu asupra destinului coincide şi cu punctul meu de vedere. Destinul de sine stătător nu există. El este scuza uzitată de oamenii “slabi” pentru a nu-şi asuma responsabilitatea deciziilor şi faptelor lor.
Conceptul de “destin”, de-a lungul timpului, în culturi si religii, a luat mai numeroase forme, toate pornind de la ideea unei forţe superioare ce hotărăşte desfăşurarea evenimentelor din cursul vieţii unei persoane. In mitologia greacă destinul avea caracter implacabil - putea fi prevestit, dar nu preîntâmpinat. Un exemplu în acest sens ar fi încercările, inutile, ale lui Oedip (Oedipus Rex – Sofocle) de a se împotrivi prezicerilor oracolului conform cărora el urma să-şi omoare tatăl şi să se căsătorească cu propria mamă.
Conform lui J. P. Sartre, ceea ce ni se întâmplă este rezultatul deciziilor noastre şi al relaţiilor cu cei din jur. Un om intens îşi asumă responsabilitatea faptelor sale şi îşi creează propriul destin. El nu dă vina pe Divinitate pentru soarta sa deoarece, cum spune şi Ioan Damaschin, fiecare dintre noi este înzestrat cu liberul arbitru (avem capacitatea de a alege între bine şi rău).
În funcţie de caracterul omului, destinul este, pentru cei “slabi”, o înlănţuire de evenimente a căror desfăşurare nu o pot controla, iar pentru cei “tari” rezultatul alegerilor făcute în decursul vieţii.
(Ioana Alexandra Glăvan, 12 F; coord. prof. dr. Dumitriţa Stoica)