SUBIECTUL 77

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I.77 (Ion Pillat, Ctitorii)

1) vreme, trecutul, an

2) Linia de pauză marchează, la grad semantic, o “tăcere” a eului liric, atât pentru intensificarea emoţiei, cât şi pentru separarea celor două momente ale trăirii sale, diferenţierea între prezent şi amintire.

3) a da viată, a lua viaţa, a-şi da viaţa

4) Verbele la modul conjunctiv din ultimele două strofe exprimă dorinţa eului liric de a se cufunda în amintirea trecutului, în faţa focului din vatra, înconjurat de tăcere. Dintre verbele la modul precizat, enumerăm: să desluşesc, să stau, să aud.

5) imagine auditivă: Când şopteşte valea de cântecele morii ; poză vizuală: Acolo-n pacea nopţii, pe dealuri de podgorii.

6) tema: timpul, viaţa; motive: râul, dealul, amintirea, străbunii

7) Pacea nopţii este o metaforă a armoniei acestui spaţiu rural, al ritmurilor reale şi al belşugului.

8) Strofa a treia a poeziei se referă la dorinţa omului de a se retrage la ţară, de a reface comuniunea cu pământul, cu bogăţiile pe care le oferă, cu liniştea mult dorită. Pridvorul este un simbol al dăinuirii pe pământul românesc, al stabilităţii împotriva trecerii timpului. Eul liric doreşte să se bucure de roadele pomilor, de fructele oferite de livezile de pruni, când toamna se apropie, iar Negoiu străpunge cerul cu a sa înălţime. Dintre figurile de stil din această strofă, amintim: epitete (pridvorul străbun, alb Negoiu), comparaţii (globul terestru ca o minge).

9) Titlul poeziei, Ctitorii, este alcătuit dintr-un substantiv simplu, articulat, la plural, ce se referă la cei ce clădesc lucruri durabile sau care dau sens cuiva ori unui lucru. Relaţia dintre titlu şi poezie constă în modul în care elementele naturii din cadrul copilăriei (râurile, podgoriile, livezile) şi-au lăsat amprenta asupra poetului, au modelat amintirea ce-l va însoţi toată viaţa. Astea pot fi considerate ctitorii primilor paşi ai eului-copil, care este în continuare fermecat de tot ceea ce ţine de trecut, întorcându-se şi acum cu drag la pridvorul bătrân sau la vechea vatră, unde cenuşa stingea toate şoaptele.