SUBIECTUL 73

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II.73 (poezie)

Fireşte, ideea lui G. Călinescu conform căreia o mare poezie este interpretată diferit pe parcursul timplului, este adevărată. Operele scriitorilor consacraţi, din indiferent ce literatură au fost, în numeroase rânduri comentate în diverse moduri. Aceasta pluritate a lecturilor a condus la o permanentă actualizare a lor.
“O mare poezie” creează impresia că o putem întelege altfel la fiecare lectură. Sensul operei nu diferă doar în funcţie de receptarea critică, ci şi de experienţa personală. Spre exemplu, “Luceafărul”,capodopera lui Eminescu, permite şi o lectură în funcţie de vârstele la care este citit poemul: ca un basm ( în copilărie), ca imaginea iubirii imposibile (în adolescenţă) sau ca poem al singurătăţii geniului (la maturitate).
Pe de altă parte, “o mare poezie” dă cititorului, printre altele, şi un joc al sensurilor, pe care cititorul le descoperă, delectarea lecturii fiind cu atât mai mare cu cât este mai variată pluritatea sensurilor. “Luceafărul” prezintă în aparenţă o poveste suficient de simplă, având ca temă dragostea. În realitate, tema poemului este omul de geniu. Din epoca în care a apărut textul şi până astăzi, “Luceafărul” a fost dezbătut şi interpretat diferit, chiar contradictoriu.
În concluzie, eu cred că marea poezie rezistă în timp pentru că ne permite să o regândim şi s-o retrăim.
(Andra Dobroiu , 12 F; coord. prof. dr. Dumitriţa Stoica)