SUBIECTUL 72

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 72 (Al. Philippide, Glasuri)

1. antonime: “jos” / ”sus”, “tăceri” / ”glasuri”

2. In structura “din vremi de-odinioară” cratima marchează pronunţarea într-o singura silabă a doua vocale din cuvinte diferite. Astfel se evită hiatul si se păstrează măsura metrică.

3. În piaţă s-a adunat multă lume. (sens denotativ)
Ochii sunt ferestre înspre o lume interioară. (sens conotativ)

4. Valoarea expresivă a verbelor la momentul viitor din poezie se realizează prin includerea lor într-o invocaţie (“O, glasuri... / Mă veţi lua pe calea de apoi / Prin vămile văzduhului cu voi /Sau mă veţi părăsi...”).

5. În întâia strofă rima este încrucişată, iar în a doua strofă rima este îmbrăţişată .

6. Epitetul multiplu “atât de limpezi şi de pline” se referă la glasurile invocate de eul liric care par a fi nişte voci ale universului, de provenienţă supranaturală, dar care pot fi percepute în plan spiritual. Figura de stil semnifică armonia si perfecţiunea, eul aspirând spre lumea revelată de aceste glasuri, uimit de însuşirile lor si de propria situație sufletească.
Sintagma “priviri de stele” este o metaforă personificatoare care sugerează contemplaţia. Se accentuează relaţia dintre suflet si natură prin motivul, de provenienţă romantică, al stelelor şi al cerului.

7. interogaţia retorică, invocaţia

8. Ultima strofă, prin intermediul invocaţiei si al interogaţiei retorice arată că eul liric meditează la ce se va întâmpla atunci când n-o sa mai fie “decât un glas”. Metafora “glas” are sensul de suflet, de fiinţă imaterială. Eul îşi imaginează doua posibilităţi, de a fi purtat 'prin vămile văzduhului', sugerând drumul către cer al sufletului, sau de a fi părăsit si uitat “în vreun străin ungher”, la fel ca numeroase alte suflete care au dispărut., Imaginea “cosmosului minus sus si jos” arată că asta este infinit şi că în viaţa de apoi nu mai sunt aceleaşi repere ca în viata trecătoare de pe pământ. Glasurile invocate pot fi suflete sau îngeri care călăuzesc sufletul după moarte

9. Poezia lirică este o creaţie artistică exprimând sau sugerând emoţii, sentimente, prin intermediul armoniei, ritmului si imaginilor. Textul citat exprimă sentimentele eului liric de incertitudine, dar si de speranţă, de aspiraţie către perfecţiunea spirituală. Rima încrucişată, îmbrăţişată sau pereche oferă muzicalitate poeziei. Imaginile vizuale cum ar fi :”nalte bolti senine”, “priviri de stele”, ”mâna ca un fum” sunt mijloace artistice cu rol de descriere a cadrului si de sugestie a stării sufleteşti.