picassoo
Administrator
Data inscrierii: 31/Mar/2008
Mesaje: 301
|
 Trimis: 06/07/2008 13:49 Titlul subiectului: SUBIECTUL 71 |
 |
|
I. 71 (Ştefan Petică, Fecioara în alb, IV)
1) roze - trandafiri, flori
înserare - asfinţit, apus
2) ,,nälţimea” – înälţimea
„rugei” — rugii
3) Virgula din al patrulea vers marchează intercalarea unui circumstanţial de mod.
Semnul exclamării de la sfârşitul strofei marchează intonaţia exclamativă,cu rol stilistic.
Virgula („O,”) marchează pauza necesară ulterior interjecţie.
4) Angelitatea feminină, rugăciunea, puritatea, pocăinţa intră în categoria motivelor literare.
5) Lirismul subiectiv se concretizează aici printr-un eu liric, prezent ”gramatical” în ultima strofă (persoana I singular a verbului aș putea ) și prin patetismul adresării insistente înspre un tu care numește persoana iubită.
6) Metafora ,,val de lină armonie” intră în seria imaginilor cu aceeaşi valoare din a doua strofă, care vorbesc despre ,,binecuvântarea” pe care o poate răspândi sacrul asupra lumii terestre.
Comparaţia ,,tu eşti... întocmai binecuvântării” sprijină sugestia sacralităţii figurii feminine, sugestie centrală a textului.
7) Poezia simbolistă este una a universului interior, mulează o stare de spirit şi se confundă cu lirismul. Universul interior este aici marcat de subiectivitate. Prin multitudinea figurilor de stil, poetul parcă pictează atmosfera de pace, de rugăciune, de dimineaţă şi de înserare.
Prezenţa multor substantive şi adjective care au legătura directă cu ceea ce se vede, e un formulă al sugestiei simboliste. Acestea au o intensă valoare expresivă şi nu necesită descrieri mai ample ca în cazul romantismului. Apar termeni ca ,,albă”, ,,roze”, ,,clar”, ,,rouă”, ,,azurie”, ,,înaripată”, frunţi”. Astfel poetul realizează o poezie lirică, alcătuită pe baza sugestiei, prin urmare o poezie simbolistă.
8) Cele patru adjective, ,,albă”, ,,blândă”, ,,caldă”, ,,sfântă”, aparţin de fapt aceluiaşi câmp semantic, cu atât mai mult cu cât sunt de fiecare dată epitete pentru substantivul ,,rugăciune”. Poetul reia aceeaşi imagine, nuanţând-o pe urmă exemplarul muzical al temei cu variaţiuni.
9) Consider că textul este expresiv în aparte prin imaginea unui eu care aspiră către puritate, angelitate, către sacru. Abundenţa imaginilor care conturează un asemenea pretext este evidentă: ,,albă rugăciune”, ,,templu”, ,,ceasul clar al dimineţii”, ,,privirea de madonă”. Multe dintre ele sunt metafore sau au un sens simbolic. Cu toate acestea, texul nu transmite o viziune categoric seninã. Un aer de „morbidezza” se desprinde din repetiţia insistentã a imaginii femeii-rugăciune, din aromă rozelor şi al anemonelor şi, mai ales, din atitudinea celui pierdut în rugăciune, ,,dulcea pocăinţă”, cu o evidentă conştiinţă a păcatului. |
|
