SUBIECTUL 71

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 71 ( păcat)

Cred că afirmaţia lui Vasile Băncilă este adevărată în parte, în majoritatea cazurilor. Tentaţia este pretutindeni, acolo unde omul are libertatea alegerii, acolo unde poate alege cum să trăiască. Dar libertatea acestuia nu existã decât atâta timp cât nu reduce viaţa şi libertatea celor din jur.
Păcătuim numai îndată ce ştim că păcătuim, afirmă eseistul. Eu cred că este vorba doar de una dintre situaţiile în care apare păcatul. În acest caz, omul conştientizează faptul că nu poate rezista tentaţiei care ia forma instinctelor, a dorinţei de supravieţuire, de fericire, de dominare a celorlalţi. Spre exemplu în literaturã, drama acestui păcătos, conştient de păcatul lui, este fundamentală la Dostoievski.
Pe de altã parte, eu cred că şi acţiunile care au urmări dezastruoase, comise fără acest ,,liber consimţământ” intră tot în categoria vastă a păcatelor. Păcat este tot ceea ce încalcă libertatea celuilalt şi drepturile lui. Putem spune astfel că Ion, personajul lui Rebreanu, a păcătuit. Este ,,bruta ingenuã” (N. Manolescu), prin urmare, un om care nu are conştiinţa răului pe care-l face şi, totuşi, nu putem spune că nu păcătuieşte.
In concluzie, păcatul este în strânsã legătură cu conştientizarea sau neconştientizarea lui, dar, poate, în şi mai strânsă legătură cu consecinţele.
(Ana-Maria Alger, 12 F; coord. prof.dr. Dumitriţa Stoica)