picassoo Administrator


Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301
|
Trimis: 06/07/2008 13:51 Titlul subiectului: SUBIECTUL 69 |
|
|
I. 69 (Miron Radu Paraschivescu, Pârâul şi marea)
1. marea, pârâul, ţărmul, valuri
2. Virgulele folosite în inițialul vers au rolul de a marca prezenţa enumeraţiei in text: „Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă”, corelând totodată cele trei atribute adjectivale.
3. Valoarea expresivă a adverbului tot, folosit în strofa a patra, constă în faptul ca acesta amplifică, accentuează intensitatea momentului, redată iniţial prin repetiţia verbului fuge, precedat de adverbul de mod repede: „El fuge voios, tot mai repede fuge”
4. Tema naturii, tema iubirii, motivul mării, motivul pârâului.
5. Imagini vizuale: „Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă”; „Zglobiul, voiosul şi clarul pârâu: / El iute aleargă spre zări scutit de frâu”
6. Mărcile lexico-gramaticale prin care se evidenţiază subiectivitatea eului liric în poezie sunt: pronumele personale, de persoana I şi a II-a, „eu”, „tu”; adjectivul pronominal posesiv „mea”.
7. Personificarea în inversiune, „tânărul pârâu”, întâlnită în prima strofă a poemului, sugerează vivacitatea, voioşia pârâului, aflat în opoziţie cu „marea bătrână, întinsă, adâncă”.
8. Ultima strofă ilustrează tema iubirii, redată prin alegorie în întregul poem. Imaginarul poetic creează o poveste de iubire, utilizând metaforele mării şi pârâului: „tu, pârâul zglobiu – iar eu, marea”. Astfel, eul liric se regăseşte în ipostaza mării – bătrână, înţeleaptă şi statornică, iar iubita în ipostaza unui „tânăr pârâu”, căruia „nu-i pasă ce ţărm va ajunge”. Uniunea dintre cei doi este însă inevitabilă, ceea că dă un aer glumeţ, jucăuş, discursului liric.
Această ultimă strofă este întocmai pildei care se află la sfârşitul fiecărei fabule, fiind cea care dezleagă misterul asupra întregii poezii.
9. Titlul este un element esenţial al receptării, pentru că oferă un indiciu interpretativ al discursului poetic. Titlul poeziei citate este alcătuit din substantivele articulate „pârâul şi marea”, care sunt reprezentative pentru ideea poetică regăsită în text. Acesta reflectă numele personajelor principale ale poveştii de iubire, metaforizate şi transpuse în cadrul natural. |
|