picassoo
Administrator
Data inscrierii: 31/Mar/2008
Mesaje: 301
|
 Trimis: 06/07/2008 15:09 Titlul subiectului: SUBIECTUL 68 |
 |
|
II. 68 (menirea operei de artă)
În general, operele de artă au fost gândite de artişti cu un scop precis, ele având ca destinaţie finală impresionarea celor care iubesc cultura. Asta deoarece în timpul în care se stabileşte primul impact între artist şi cel căruia i se adresează, ceva cu totul miraculos se petrece: odata cu înţelegerea operei de arta şi integrarea semnificaţiei în propriul sistem de gândire, receptorul va inițiază să se simtă din ce în ce mai influenţat de noua taina descoperită. Se elaborează astfel o legătura între artist şi receptorul său, cel din urmă, sedus fiind, se va lasa modelat cu buna-ştiintă de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte permanentă din viaţa lui mentală şi sufletească. Artistul are responsabilitatea de a crea prin operele sale eșantioane de caractere viabile şi de a descoperi sacrul în locul cel mai întunecat al universului: în sufletul uman.
În viziunea mea, artistul este un fel de magician, un vrăjitor de suflete care asigură astfel în viaţa cititorului, prin opera sa, o lume misterioasă, nemaivazută şi, pocnind din degete, îl trezeşte pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii care dau farmec vieţii.
În întâiul rând, se află o aură halucinatorie a oricărei opere de artă care evocă misterul, straniul într-un mod nedeclarat, dar persistent. Acest mister nu trebuie să fie creator de vid, însă nici de adulaţie, pentru că semnificaţia lui poate pendula între extreme şi acest lucru nu face bine sufletului omenesc. Omul trebuie să întrezărească lucid încă de la început tăria pe care o creaţie o poate exercita asupra sa, pentru a nu se lăsa copleşit de ea, ci pentru a învăţa din ea.
În al doilea rând, artistul alchimist preface prin operele sale oamenii în indivizi plini de înţelesuri, mai buni, mai blânzi sau, din contra, mai cruzi, mai revoltaţi.
Oricum ar fi opera de artă, frumuseţea ei stă în încremenirea tuturor formelor sale de manifestare în nişte rame fixe care, pentru oameni, înseamnă un joc nesfârşit al regăsirii şi despărţirii de lume.
(Andreea Mădălina Dănescu, 12 H; coord. prof. dr. Anca Roman) |
|
