SUBIECTUL 66

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 66 (noroc)

A fi norocos este poate un dar, pe cât de preţios şi râvnit, pe atât de iluzoriu. Se spune că norocul îl poţi avea sau nu, şi că te poate urmări toată viaţa la fel cum te poate şi părăsi. A face din acesta un adevăr tangibil întrebuințat drept scuză privatoare de orice argument aduce cu sine ancorarea în superficialitatea clişeelor.
Primul argument în acest sens este imposibilitatea de a defini şi delimita norocul în realitatea cotidiană. Subiectivitatea îşi spune cuvântul mai ales pentru că nimeni nu poate stabili cu exactitate unde a fost vorba de noroc, soartă, coincidenţă sau doar capacitatea cuiva de a îndeplini cu succes ceea ce îşi propune prin propriile forţe.
Dacă unii susţin că fără noroc nu obţii nimic în viaţă, alţii sunt de părere că nu ai necesitate de noroc dacă faci tot ceea ce îţi stă în putinţă pentru a‑ţi împlini visul. Acestea fiind spuse, un al doilea argument reprezintă faptul că norocul poate fi doar o scuză pentru cei incapabili sau insuficient pregătiţi pentru a‑şi asuma responsabilităţi, care fac prea puţin şi se aşteaptă la prea mult în schimb.
În concluzie, chiar dacă nimeni nu poate spune întocmai ce este norocul sau ce trebuie fabricat pentru a‑l avea, cei mai mulţi vorbesc despre noroc ca despre ceva obţinut scutit de niciun merit şi lipsit de nimic în schimb. Dar aşa cum nimic nu se obţine excluzând un preţ sau fără efort, putem afirma că norocul nu este altceva decât cea mai bună scuză pentru o aglomerare fericită de împrejurări.
(Alexandra Cişmigiu, 12 H; coord. prof. dr. Anca Roman)