SUBIECTUL 65

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 65 (Ion Minulescu, Trei lacrimi reci de călătoare)

1. „ritmul unui vers”, „versul”, „cântăreţ”, „fu scris”

2. Linia de pauză folosită simetric în întâia strofă, ulterior cele două enunţuri afirmativ-categorice („Şi-ai să mă uiţi”; „Şi-am să te uit”), izolează circumstanţialele cauzale, cu rol explicativ. Ea marchează, de asemenea, o atitudine afectivă.

3. Adverbul poate constituie un modalizator al discursului poetic, împreună de momentul viitor („te vei gândi”) şi de modul prezumtiv („l-o duce”), subliniind desfăşurarea imaginară, ipotetică a scenariului de după despărţirea celor doi îndrăgostiţi.

4. Tema despărţirii îndrăgostiţilor, motivul călătoriei, motivul poeziei, motivul visului, motivul corăbiei (vaporul).

5. „ţărmul, topindu-se ca noru-n zare”; „trei lacrimi reci”; „privi-voi vaporu-n repedele-i mers” (imagini vizuale)

6. Mărcile subiectivităţii sunt pronumele şi verbele la persoana I şi a II-a, dat fiind că textul este un monolog liric adresat: „ai să mă uiţi”; „am să te uit”, „eu”, „mi-eşti pierdută”„versul meu”, „până la tine”, „ca şi mine” etc.

7. Comparaţia „urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare”, sugerează mişcarea lentă a vaporului ce se îndepărtează de ţărm. Interesantă este perspectiva inversă a privirii care aici aparţine iubitei care pleacă şi vede ţărmul topindu-se încet, deşi discursul poetic aparţine eului poetic, celui care rămâne mâhnit pe ţărmul mării, însoţind-o cu privirea. Imaginea este clişeizată şi sentimentală.

8. Nucleul narativ al poeziei (despărţirea îndrăgostiţilor, plecarea femeii, dorul şi nostalgia sublimate în versuri pe care ea le va citi cândva) declanşează o dispoziție lirică, pe care poetul o va transpune în versuri. Poezia de dragoste, asemenea mesajelor din sticlă ale marinarilor naufragiaţi, va ajunge poate la călătoare şi-i va reaminti chipul uitat al bărbatului de altădată. Verbele la viitor, precum şi epitetele „palidul vis”, „întunecatu-mi chip” sugerează caracterul ipotetic al desfăşurării poveştii de dragoste.

9. Poezia lui Ion Minulescu aparţine simbolismului mai ales prin estetism şi prin muzicalitatea cantabilă, deşi putem încadra aceluiaşi curent şi motivul călătoriei. Iubita pleacă, cuplul erotic se desparte, „că şi uitarea e scrisă-n legile omeneşti”, iar imaginea plecării sale este urmărită nostalgic de pe ţărm. Cifra trei, motiv frecvent la Minulescu, asigură o sugestie magică. Estetismul înseamnă asumarea teatralităţii şi a clişeelor sentimentale într-un discurs poetic cu câteva sugestii ironice (uitarea înscrisă în scenariul sexual şi asumată de fiecare; plânsul cumva obligatoriu unei despărţiri, însă doar „trei lacrimi reci”; suferinţa transformată în poezie). Muzicalitatea vine din repetiţii (paralelism sintactic), inversiuni („urmări-vei”, „lăcrima-vor”), refren („trei lacrimi reci de călătoare”) şi rimă.