SUBIECTUL 6

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 6. („Crizanteme” – Dimitrie Anghel)

1. candidă = pură
beteală = podoabă

2. cratima desparte două părţi de vorbire diferite şi ţine locul vocalei „u” (nu ar avea), deținând rol în păstrarea măsurii versului.

3. a-l trece toate apele, a trece pragul, a trece în nefiinţă.

4. motivul toamnei, motivul oglinzii

5. „o fată şubredă şi pală”, „vasele-s împodobite cu triste flori de crizanteme”.

6. să spuie à să spună
-ntăilor à -ntâilor

7. Atât epitetul personificator „oglinzile-obosite” cât şi comparaţia „evlavios ca o vestală” adâncesc sentimentele de tristeţe, de mâhnire, pe care toamna le lasă în urmă.

8. În prima strofă a poeziei, poetul realizează cu ajutorul unor sugestive imagini artistice şi figuri de stil, o paralelă între anotimpul trist şi monoton , toamna, şi fata singură, „şubredă şi pală”.
Folosirea epiterului personificator „oglinzile-obosite” adânceşte sentimentul de completă melancolie ce s-a instalat în casă odată cu sosirea toamnei. Fata descrisă de poet prin două epitete o fac să se potrivească neîntrecut decorului. „Preschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală”: comparaţia fetei cu o vestală face din acest procedeu banal un adevărat ritual, pentru cea care „n-a fost mireasă”. Este un tablou simbolist în care obiectele sunt descrise din perspectiva unei stări puternice, obsesive.

9. Limbajul întrebuințat de D. Anghel în poezia sa este sugestiv. El pune la îndemâna cititorului elementele necesare pentru ca acesta să înţeleagă în maniera proprie semnificaţia versurilor. Putem considera că poetul sugerează pe tot parcursul poeziei o paralelă între trista toamnă, anotimpul în care toate florile mor, şi casa fetei, fata pentru care cititorul presupunea că iubirea tinereţelor a murit.