SUBIECTUL 59

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 59 (muncă)

E o axiomă să spunem că munca stă la baza consolidării caracterului fiecărui om, definirii corecte a unui drum în viaţă, drum pe care fiecare dintre noi alege să-l urmeze prin mai multă sau mai puţină trudă.
Pe de o parte, o activitate întreprinsă poate conduce la libertatea materială, dar şi spirituală, numai prin consecvenţă, onestitate, disciplină şi înţelepciune. Astfel, pentru a ne dobândi libertatea particulară este necesar ca munca depusă să fie justă, să nu creeze prejudicii. Din aceasta perspectivă, munca poate însemna purificarea fiinţei.
Pe de altă parte, fără efortul de a munci permanent asupra noastră şi nu numai pentru ceea ce este strict material, noi nu vom putea avea acces la cultură şi simultan nu vom putea dobândi experienţa necesară. Aşadar, cultura înseamna cunoaştere, înseamna strădanie şi perseverenţă în timp, deci este o valoare obţinută prin muncă.
Nu în ultimul rând, de muncă este nevoie şi nu atât de talent pentru a realiza ceva în viaţă. Thomas Edison spunea că geniul este „1% inspiraţie şi 99 % transpiraţie”, idee ce exprimă foarte expresiv, în termeni statistici, că nu neapărat harul, inspiraţia, talentul nativ fac dintr-un om un geniu, ci volumul imens de muncă şi dorinţa de autodepăşire.
În concluzie, a munci semnifică a avea o atitudine liberă, o gândire corectă, iar experienţa cunoaşterii trebuie să fie asociată cu bogaţia de a fi cult.
(Claudia Toma, 12I; coord. prof. dr. Anca Roman)