SUBIECTUL 55

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 55 (Octavian Goga, Bătrâni)

1. plug, coasă

2.Cratima utilizată în versul „Şi-n barbă plânge tata...” marchează elidarea vocalei î şi reducerea numărului de silabe prin evitarea hiatului. Astfel se păstreaza măsura şi ritmul poeziei.

3.Verbul la modul conjunctiv, momentul perfect, repetat în ultimele două versuri din prima strofă, subliniază regretul părăsirii satului, văzut ca o matrice existenţială: „Să fi rămas fecior la plug, / Să fi rămas la coasă”.

4. Prezenţa eului liric se evidenţiază prin pronumele de persoana I: m, mi , eu şi prin verbele la persoana I: „rătăceam”, „să fi rămas”, mărci specifice ale subiectivităţii poetice.

5. Textul poetic are o structură clasică : are cinci strofe, catrene. Măsura este de şapte-opt silabe, rima apare doar la versurile 2 şi 4, ceea ce elaborează o sonoritate amplă, prin rostirea versurilor două câte două.

6. Metafora „un stâlp la bătrâneţe” din ultimul vers al strofei a doua evidenţiază dorinţa de a fi ramas în satul natal, pentru a fi un sprijin pentru părinţii săi ajunşi la bătrâneţe.

7. Poezia Bătrâni de Octavian Goga se încadrează în lirica tradiţionalistă prin întoarcerea nostalgică spre mulțimea satului, văzut ca o matrice existenţială. Regretul înstrăinării (motivul dezrădăcinării, specific poporanismului) predomină în întregul text poetic, eul liric raportându-se la trecut, la parinţi şi la sat ca la un univers al credinţei, al liniştii sufleteşti şi al tradiţiei. De asemenea, expresivitatea textului ţine de recuzita tradiţionalistă: tendinţa de epicizare a liricului, figuri de stil lipsite de ambiguitate, prozodie clasică.

8. Ultima strofă începe cu un adverb de mod „Aşa…”, urmat de puncte de suspensie, reprezentând o marcă a implicării afective. Melancolia trecerii timpului este subliniată prin epitetul „bieţi ”, alăturat substantivului „bătrâni ”, dar şi prin verbul „vă treceţi”, cu nuanţe stilistice. Specific lumii satului, parinţii îşi pun nadejdea în credinţă, singura ce le-ar putea alina absenţa fiului iubit : „Şi plânge mama pe ceaslov, / Şi-n barbă plânge tata... ”
Sentimentul de tristeţe se desprinde din întregul text poetic, fiind dat de regretul înstrăinării.

9. Titlul unui text literar constituie o cheie de interpretare a conţinutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de aşteptare. Astfel, titlul Bătrâni evidenţiază mesajul textului poetic. Trecerea ireversibila a timpului este resimţită de părinţi, care sunt singuri şi îşi aşteaptă fiul. Substantivul din titlu este nearticulat, subliniind generalitatea, faptul că regretul înstrăinării de cei dragi poate aparţine oricui a trăit această exeperienţă.