SUBIECTUL 55

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 55 (raportul dintre raţiune şi pasiune)

Titu Maiorescu susţine că omul se lasă condus de inimă în momentele în care raţiunea ar necesită să îi dicteze direcţia finală. Eu consider că are dreptate deoarece, deşi este fiinţă raţională, esenţa omului este reprezentată de pasiune, sentimente, vise şi aspiraţii.
În primul rând, aşa cum spune şi criticul, raţiunea arată alternativele deciziei optime. Ea reprezintă capacitatea specific umană de a distinge binele de rău, de a alege şi de a acţiona responsabil. Însă rolul său de judecător este diminuat de fondul sentimental permanent activ, în care se află dorinţele şi trăirile noastre interioare. Prin urmare, tindem să ne lăsam ghidaţi de pasiune şi să urmăm calea inimii, fiindcă ea reflectă ceea ce ne dorim cu adevărat.
Un alt argument ar fi că inima, identificându-se cu vocea interioară a omului, este singura capabilă să ştie ceea ce este mai bun pentru noi. De aceea, ea lasă raţiunea să îşi „expună” variantele şi o alege pe cea potrivită. Aşadar, raţiunea şi pasiunea ar trebui să fie complementare, ajutându-se reciproc.
Având în vedere argumentele de mai sus, eu cred că în momentele hotărâtoare, „direcţia finală o dă inima” deoarece, dincolo de raţiune, omul este un cumul de sentimente, pasiuni, năzuinţe care îl definesc întreaga viaţă, chiar de clipă sau situaţie.
(Maria Sandu, 12 I; coord. prof. dr. Anca Roman)