SUBIECTUL 54

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 54 (Octavian Goga, Iubirea mea)

1. creştetele = adâncul

2. În versul „Spre ceriuri braţele-şi întinde să-i vie dragul mire: Soarele!” cele doua puncte anunţă o explicaţie, la nivel sintactic un atribut apoziţional, şi marchează totodata o pauză mai mică decât pauza indicată de punct.

3. în fel şi chip; în nici un chip; nu este chip

4. tema iubirii, tema naturii; motivul nostalgiei, al soarelui, al apei.

5. funcţia emotivă şi funcţia poetică

6. Comparaţia „aşa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetăţi de unde” sugerează imensitatea sentimentului dominant – iubirea. Sintagma conţine şi o metaforă sugestiva, „cetăţi de unde”, care semnifică măreţia pură a lacului dintre munţi.

7. Poezia este structurată ca o amplă comparaţie între natură şi iubire: uniunea simbolică a elementelor firii, apa şi soarele, este asemănătoare cu comuniunea sufletească dintre cei doi îndrăgostiţi. Adverbul de mod aşa are rolul de a sublinia ideea că iubirea, sentiment trăit de eul poetic, este profundă, misterioasă şi statornică precum apele lacului de munte, înfiorate permanent de contactul razelor de soare.

8.În penultima strofă a poeziei, poetul ilustrează, prin personificare, reacţia undelor lacului în timpul întâlnirii cu razele soarelui. Un animism simbolic străbate tabloul: „razele sărută faţa undei”, „spuma albă înfiorată'', „prelung şi pătimaş tresare”, „tremur”. Termenii folosiţi aparţin câmpului semantic al sentimentelor împărtăşite, al pasiunii puse pe seama elementelor naturii. Apariţia soarelui constituie trezirea la viaţă a lacului, iar strălucirea razelor dă viaţă acestuia până în adâncuri. Cuvântul horă semnifică bucuria adâncului.

9. Titlul unui text literar reprezintă o cheie de interpretare a conţinutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de aşteptare. Titlul poeziei Iubirea mea este format dintr-un substantiv comun şi un adjectiv posesiv şi se află în strânsă legatură cu tema iubirii prezentă în poezie. Soarele alintă cu razele lui lacul aşa cum iubirea alintă sufletul omului Pentru eul liric iubirea este cea care încălzeşte sufletul şi-i dă viaţă, aşa cum soarele veghează asupra lacului şi-i trezeşte sentimente arzătoare. În esenţă, metafora curcubeului sugerează iubirea împlinită.