SUBIECTUL 54

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 54 (minciună)

Sunt de acord cu afirmaţia lui Dimitrie Cantemir, „Cine spune minciuna întâi obrazul îşi ruşinează, iar mai pe urmă sufletul îşi ucide”, căci o minciună spusă iniţial pare un fapt inocent şi inofensiv, dar mai multe minciuni spuse în timp pot distruge sufletul unei persoane.
În debutantul rând, când spui o minciuna nu ai cum să dai înapoi, trebuie să mergi până la capăt, iar dacă eşti descoperit obrazul ţi „se înroşeşte”
În al doilea rând, nu numai frica de a fi prins îţi „ucide” sufletul, ci sentimentul inautenticităţii existenţei. O viaţă clădită pe minciună este ca decorul calp al unui teatru, doar o iluzie. Oricât de inofensive par unele minciuni, toate duc spre o viaţă în negare, creându-ţi o viaţă falsă.
Minciuna este ca o boală a sufletului, pentru că are numeroase ramificaţii şi consecinţe, fiind în acelaşi timp riscantă şi, după cum am spus, oricând poate distruge: aflată, distruge imaginea socială a unei persoane („obrazul”, cum spune Cantemir), chiar rămasă ascunsă, distruge viaţa interioară, structura morală a unui caracter, coerenţa lăuntrică a fiinţei („sufletul”)
În concluzie, nicio minciuna nu ar trebui spusă, oricât de nevinovată ar părea, fiindcă fiecare asigură după ea o altă minciună, într-o spirală care nu poate duce la nimic bun.
(Andreea Niculescu, 12 I; coord. prof. dr. Anca Roman)