SUBIECTUL 50

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 50 (dragostea de mamă)

Mă număr printre cei care sunt de acord cu ideea expusă în afirmaţia lui Honore de Balzac din opera „Gobsek” conform căreia capacitatea de a iubi a unei mame este nemărginită şi necondiţionată, aceasta fiind capabilă întotdeauna să ierte.
Una dintre cele mai tari legături interumane este, cu siguranţă, cea dintre o mamă şi copilul său. În cele mai numeroase cazuri, această legătură nu poate fi clătinată de niciun factor extern. O adevărată mamă simte nevoia de a fi împreună de copilul său în orice situaţie şi ipostază, este permanent dispusă să-l ajute, să-l ghideze în viaţă, şi să-i înţeleagă acestuia deciziile chiar şi în momentul în care ele nu sunt bazate pe o raţiune corectă. Din aceste considerente definirea metaforică a sufletului mamei ca un abis mi se pare foarte potrivită; e imposibil să înţelegem până la punct final de unde poate veni iertarea din inima mamei.
Este bine ştiut faptul că mama este persoana la care oricine, în mod obişnuit, s-ar putea îndrepta în căutarea unui sfat sau în căutarea înţelegerii. Dacă aceasta nu ar avea resurse spirituale suficiente sau ar refuza să îşi ierte copilul, atunci s-ar dărâma ideea bine stabilită a sprijinului permanent şi necondiţionat al oricărui om.
În concluzie, într-o lume în care încă se mai respectă regulile nescrise ale legăturilor între oameni, mama este aceea care, în felurite situaţii, îşi va ierta copilul, continuând să îl iubească şi implicit, să îl îndrume spre un echilibru mai bun.
(Ana Ionete, 12 L; coord. prof. Luminiţa Paraipan)