SUBIECTUL 43

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 43 (Mihai Eminescu, Iambul)

1. vers = stih
trezind = deşteptând.

2. Punctele de suspensie marchează o întrerupere a enunţului, o pauza afectivă în text; ele pot marca şi o stare de melancolie, reflecţii asupra propriilor concepţii.

3. Afirmaţia mea l-a lăsat cu gura căscată.
E toamna în sufletul meu.

4. „s-auzi în el al undei şopot” / „versul cel mai plin”

5. tema creatorului/condiţia poetului, motivul inspiraţiei poetice, melancolia, iubirea.

6. Comparaţia „măsura/…plina e ca toamna mierea-n faguri” vine să evidenţieze şi să ridice la rang înalt elementul prozodic: măsura este asemănată cu dulceaţa şi abundenţa mierii în anotimpul precursor iernii. De asemenea, se subliniază rolul important al prozodiei clasice în creaţia lui Eminescu.

7. Strofa a doua debutează cu o exclamaţie melancolică, semnul exclamării fiind însă înlocuit cu linia de pauza, sugerând întreruperea ideii poetice, a stării de melancolie şi revenirea la realitate, marcată grafic prin conjuncţia adversativă „dar”. Ideea poetică este redată prin substantivele aflate în relaţie de antonimie: „patima”- „ura”, prin epitetul în inversiune: „dulce glas”, menit să-l caracterizeze pe Amor. Versul al doilea, „trezind în suflet patimă şi ură”, sugerează exprimarea sentimentelor în poezie.

8. Titlul poeziei este alcătuit dintr-un substantiv articulat hotărât „iambul”, sugerând ideea de unicitate a piciorului de vers, compus din doua silabe, care este „cel mai plin, mai blând şi mai pudic”. Reluarea lui în ultimul vers are rolul de a pune în evidenţă faptul că întreaga poezie este „închinată” iambului.

9. Poezia se încadrează în curentul romantism prin temele şi motivele specifice (tema creatorului, melancolia), accentul fiind pus pe sentimente, pe exprimarea subiectivă a trăirilor.