picassoo Administrator


Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301
|
Trimis: 06/07/2008 14:51 Titlul subiectului: SUBIECTUL 4 |
|
|
. 4. („Umbra lui Mircea. La Cozia” – Grigore Alexandrescu)
1 muşchi, râul, munţi, valuri
2 punctele de suspensie, foarte des utilizate în ce-a de-a patra strofă, crește sentimentul de nelinişte şi concomitent elaborează o stare de permanent suspans.
3 a se da de ceasul morţii, a-ţi suna ceasul
4 Tema preamăririi strămoşilor (patriotică); motivul nopţii
5 „glasul ei se-ntinde,creşte” à imagine auditivă
„ale turnurilor umbre peste unde stau culcate” à poză vizuală
6 Epitetul „(chipuri) negre” sugerează întunericul nopţii ce pune stăpânire pe întregul univers şi mulează o situația încărcată de mister.
7 În prima parte a poeziei se poate observa cu uşurinţă predominanţa verbelor la momentul prezent, timp specific descrierii. De aceea, şi aici are rol în prezentarea peisajului, în introducerea cititorului în atmosfera misterioasă. În final poezia este dominată de imagini motorii, poetul trecând de la descrierea peisajului nocturn la prezentarea învolburată a luptei, ce învie în ochii cititorului. Astfel se explică şi utilizarea verbelor la perfectul compus, timp specific prescurtării acţiunii în umplută desfăşurare.
8 Ultima strofă transmite ideea permanenţei naturii în raport cu viaţa, invocând Oltul, martor al atâtor evenimente importante, prin folosirea vocativului, cu rol personificator din primele versuri. Epitetele „(virtuţi) mari”, „(fapte) cumplite” intensifică măreţia acelor timpuri, importanţa istorică şi totodată sentimentul de recunoştinţă pe care acestea le stârnesc oricărui român. Întrebarea retorică din final face referire la domnia grandioasă a marelui conducător, al cărui nume este precizat în titlu, Mircea.
9 Poezia „Umbra lui Mircea” este un imn închinat unei figuri impozante din istoria românilor. Prezenţa numeroaselor imagini artistice şi a figurilor de stil, laolaltă cu vocativul „Oltule” şi imperativul „Ascultaţi” ce arată implicarea afectivă a poetului, prin vocea eului liric, dovada apetenţei poeziei la lirismul subiectiv. |
|