SUBIECTUL 37

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 37 (Aron Cotruş, Munţii)

1 degeaba; necuprins

2 Liniile de pauză marchează o pauză în vorbire, realizată în cele două cazuri, pentru a delimita o construcţie metaforică cu valoare apoziţională.

3 Ceea ce l-a determinat să-şi părăsească drumul ales în viaţă a fost sentimentul apăsător de vină, de care nu putea să scape.
Într-un clipă al vieţii în care pierduse sprijinul apropriaţilor săi, singurul lucru care îl motiva să-şi urmeze studiile era setea de cunoaştere.

4 teme/motive literare: viaţa privită ca o luptă continuă, munţii, lumina etc.

5 „În coaja lui tirană”, „setea-mi”

6 Metafora „piedica-mi de humă”, este o figură de stil prin care eul liric îşi exprimă viziunea asupra relaţiei dintre trup şi suflet; astfel, partea fizică a fiinţei omeneşti este văzută ca un obstacol („piedică”) în calea obţinerii desăvârşirii spirituale, prin atingerea absolutului.

7 Modalitatea în care versificaţia poeziei a fost concepută poate fi interpretată ca o încercare de a reda cât mai fidel starea interioară de nelinişte sufletească a eului liric, care nu poate fi încadrată la grad structural de constrângeri prozodice. Lipsa armoniei ritmului, măsurii şi a rimei ar putea sugera, astfel, ideea de limitare a individului, în comparaţie cu năzuinţele sale.

8 Ideea poetică din ultima strofă este conturată printr-o paralelă realizată între condiţia umană şi cea a munţilor, iar încercările eului liric de a atinge absolutul sunt asemănate cu procesul de formare al munţilor. Lupta vocii interioare a poetului cu propriile restrângeri este redată printr-o serie de figuri de stil : metafore („piedica-mi de humă”, „setea-mi de lumină”), o comparaţie („ca dintr-o strâmtă ocnă”), enumeraţii („să ies, să scap, să fug”), inversiuni („sufletu-mi ce totul râvneşte să absoarbă”) şi epitete („omorâtor”, „slut”, „sălbatic”, „statornic” etc.). Comparaţia vieţii, văzute ca o luptă continuă, cu fenomenul de ridicare a munţilor, este evidentă la nivelul textului liric prin repetarea structurii „ca voi” atât la începutul strofei, cât şi spre sfârşitul acesteia.

9 Titlul poeziei poate contraria aşteptările cititorului. Iniţial accentul pică pe modul de formare a munţilor văzut ca o „revoltă” împotriva ordinii naturale. Deci, aşa pe urmă cum anunţa şi titlul imaginea munţilor apare în prim-plan. Strofa a doua însă, aduce o schimbare: încercarea munţilor de a se ridica din „coaja” pământului este comparată cu dorinţa eului liric de a-şi depăşi propriile posibilităţi, de a se elibera de tiparele neschimbătoare impuse fiecărui individ în parte. Astfel, finalul poeziei sugerează un sentiment al eului liric de tip eterogen, manifestat atât prin admiraţie, cât şi prin invidia faţă de forța intrinsecă a munţilor.