SUBIECTUL 37

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 37 (invidie)

Îndemnul exprimat de G. Călinescu este, nu numai necesar pentru ca omul să-şi poată recunoaşte „specificitatea speciei”, ci şi esenţial pentru cel în cauză, de aceea mă declar adeptul acestei atitudini la care face referire citatul.
La fel cum Mihai Eminescu susţinea în poemul filozofic „Scrisoarea I”, se poate afirma faptul că societatea omenească este, de cele mai numeroase ori, înclinată spre a minimaliza realizările celor care, prin munca lor au contribuit la evoluţia acesteia. Acest tip de discreditare se datorează, în mare parte, dorinţei de autoafirmare îndreptată într-o direcţie greşită. Actul de a fi remarcat este înţeles într-un mod superficial, iar evoluţia în ierarhia socială este realizată prin subaprecierea meritelor oponenţilor şi nu prin cultivarea propriilor valori.
Pe de altă parte, dispreţul faţă de „omul excepţional” constituie o negare a calităţilor regăsite într-o mărime mai mare în felul său de a fi. Greşeala constă în acţionarea sub impulsul invidiei care determină, am putea spune, o autodistrugere la grad moral pentru cel stăpânit de acest sentiment. Rezultatul unei astfel de manifestări colective va produce o inversare a valorilor şi, implicit, o decadenţă spirituală a celor invidioşi.
Prin urmare, a înţelege şi a preţui un om de valoare reprezintă, în inițialul rând, un bun câştigat de înfăptuitor.
(Vlad Oneţiu, 11 A; coord. prof. Luminiţa Paraipan)