SUBIECTUL 35

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 35 (iluzie)

Mihail Sadoveanu susţine că omul are tendinţa de a se hrăni cu ceea ce îşi clădeşte el ca fiind ideal. Astfel visul şi iluzia devin efecte ale dorinţelor subiective ale fiecăruia dintre noi. Consider că afirmaţia sa este adevărată, bazându-mă pe motive precum dorinţa omului de a se detaşa în anumite ocazii de realitatea cotidiană, care poate deveni dură, lipsită de sensibilitate.
În întâiul rând, permanenta încercare de a schimba ceva în viaţa de zi cu zi ţine de natura umană, care îşi construieşte instinctiv şi o poză a idealului. Reuşeşte sau nu să-şi atingă „idealul”, omul are necesitate permanent de speranţă, de conservarea dorinţei de a merge mai departe. Iluzia şi visul pot să-i ofere această forţă.
În al doilea rând, nu trebuie uitat faptul că suntem fiinţe duale, avem dimensiune materială, dar şi spirituală. Sufletul – latura sensibilă a personalităţii noastre, ne defineşte chiar individualitatea, făcând diferenţa dintre eu şi un altul. În fond, lumea e „visul sufletului nostru”.
Nu în ultimul rând, aş menţiona că uneori iluzia poate duce la realitate. Pornind de la o idee, care ne apare iniţial doar ca o iluzie, putem ajunge să înfăptuim lucruri surprinzătoare atât pentru noi, cât şi în viziunea celorlalţi. Trebuie numai să credem cu adevărat.
În concluzie, dincolo de realul şi concretul vieţii avem nevoie şi de iluzie, de vis. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic, ci şi ceea ce încearcă să-şi clădească în paralel, pentru a-şi satisface nevoia de „ideal”.
(Ruxandra Manea, 12 L; coord. prof. Luminiţa Paraipan)