picassoo Administrator


Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301
|
Trimis: 06/07/2008 15:54 Titlul subiectului: SUBIECTUL 31 |
|
|
II. 31 (glorie)
Mă număr printre cei care sunt de acord cu afirmaţia lui Tudor Muşatescu corespunzător căreia nu gloria este efemeră, ci doar aceia care o au.
În inițialul rând, omul este, prin însăşi natura sa muritoare, efemer din punct de vedere fizic, dispariţia trupului său fiind inevitabilă. Însă există oameni care, pe parcursul vieţii, reuşesc prin faptele sau calităţile lor excepţionale să câştige aprecierea şi respectul a numeroase persoane, devenind faimoşi şi fiind încununaţi de glorie. Aceste persoane de renume, reprezentând mari valori pentru societate, primesc numeroase onoruri şi rămân întipărite în mintea semenilor lor.
În al doilea rând, gloria obţinută de cei care au reuşit să se remarce în mod extrem nu se menţine doar pe durata vieţii acestora pentru că ei rămân, prin ceea ce au realizat, în istorie şi devin exemple demne de urmat pentru posteritate. Astfel, atunci îndată ce aceşti oameni se sting din viaţă, ei lasă în urma lor o moştenire spirituală, care, datorită valorii ei pentru umanitate, este perpetuată de spre urmaşi, iar viaţa şi faptele lor devin o sursă de inspiraţie pentru generaţiile viitoare. Prin urmare, gloria cu care au fost răsplătiţi oamenii excepţionali dăinuie cu mult mai târziu dispariţia lor şi este modul prin care ei reuşesc să devină eterni.
În concluzie, oamenii sunt într-adevăr efemeri, dar prin realizările lor remarcabile ei dobândesc glorie, care îi menţine vii în amintirea urmaşilor.
(Maria Solacolu, 12 L; coord. prof. Luminiţa Paraipan)) |
|