SUBIECTUL 3

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 3. („Privighetoarea şi măgarul” – Grigore Alexandrescu)

1 a se culca pe o ureche, a trage cu urechea

2 Virgula desparte vorbirea directă de cea indirectă şi separă propoziţia incidentă de restul enunţului.

3 cânta ≠ tăcere

4 Adjectivul „nenorocita” exprimă povara privighetoarei de a-şi cânta durerea.

5 „tot împrejuru-i era tăcere” à poză auditivă
„capul pleoştise, sau râdicase” à imagine vizuală

6 Comparaţia „ca un aspru judecător” arată revolta poetului la adresa îndrăznelii măgarului de a critica suava privighetoare, idee întărită prin epitetul „aspru”.

7 Titlul pune în relaţie de coordonare cele două personaje principale ale fabulei, anunţând antiteza ce urmează să ia amploare pe parcursul poeziei.

8 Ultima strofă a poeziei conţine morala. Concentrând-o în imagini vizuale şi figuri de stil, poetul ne oferă ideea demonstrată pe tot parcursul poeziei, anume nevoia de a critica resimţită de cele mai multe ori în mod nejustificat şi absurd, prin raportarea la propria persoană.

9 Deşi prezintă structura unei poezii, opera nu întruneşte trăsăturile genului liric. Poetul nu pune accentul pe imagini artistice şi figuri de stil, ci pe prezentarea alegorică a unei întâmplari, modul de expunere nefiind descrierea, ci naraţiunea, trăsătură tipică a genului epic. De asemenea, observăm accentul pus pe personajele ce reprezintă timpuri umane. Fiind vorba de personaje-animale, ajungem la concluzia că poezia este o fabulă, specia literară ce aparţine genului epic.