SUBIECTUL 20

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 20. („Ţi-am împletit...” – Ion Barbu)

1. cunună = coroană
gravă = solemnă

2. virgulele despart o structură (substantiv+adjectiv), în vocativ, de restul propoziţiei.

3. inimă de piatră; cu mâna pe inimă;

4. Nu mi-a spus unde pleacă.
Lacul era dezmierdat de mii de unde aurii.

5. „Să te înalţi mai gravă în cadrul tău de azur”
„Aşteaptă infinită şi limpede ca marea”.

6. Inversiunea „umedă [...] tiara” accentuează semnificaţia epitetului „umedă”, care imprimă ideea de măreţie.

7. Titlul poeziei, constituit dintr-un verb la indicativ precedat de pronumele personal „ţi-”, arată atitudinea subiectivă a poetului şi marchează adresarea directă către „slăvita soră”, ce simbolizează de fapt creaţia. Se anticipează, astfel, încă din titlul, caracterul de artă poetică al textului barbian.

8. Poezie modernistă, „Ţi-am împletit...” aparţine liricii subiective în întâiul rând prin prezenţa evidentă a eului liric, indicată de verbe şi pronume la persoana I şi a II-a. Exprimarea ideilor şi trăsăturilor eului liric într-un limbaj atipic.

9. Barbu foloseşte în poezia sa sugestia ca formulă de frunte al limbajului poetic. Poezia poate fi privită ca o artă poetică, al cărui limbaj se caracterizează prin ambiguitate, trăsătură specifică poeziei moderniste. Mesajul poetic este încifrat, relaţia dintre poet – creaţie sa fiind sugerată de utilizarea unor termeni su sens conotativ, din crearea unor figuri de stil.