SUBIECTUL 19

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

1.19.

1. „pală lumină”, „noapte deplină”;

2. Cratima desparte două părţi de vorbire diferite, marcând pronunţarea într-o singură silabă; astfel, contribuie la menţinerea ritmului şi măsurii versului;

3. O umbră de tristeţe îi răsări pe faţă.
Piaţa neagră din România s-a extins în ultimii ani.

4. „tristele becuri cu pală lumină”, „pustiilor pieţe”

5. Epitetele „tristele becuri” şi „pustiilor pieţe” sugerează o atmosferă monotonă, tipic bacoviană, în care până şi lumina pare tristă. Piaţa pustie este un decor des întâlnit în poezia lui Bacovia, un spaţiu în care poetul însingurat şi dezamăgit bântuie.

6. lirism subiectiv à descrierea trăsăturilor interioare ale poetului
à mărcile lexico-gramaticale ce marchează prezenţa eului liric (verbe şi pronume la ființele I şi a II-a)

7. Ultima strofă are aceeşi structură închisă, ca şi primele două prin repetarea în debut şi în final a aceluiaşi vers („Sunt solitarul pustiilor pieţe”), cu valoare de refren. Astfel se insinuează gândul obsedant al singurătăţii, al pustiului, ce îl macină pe poet. Structura închisă a acestui ultim catren sugerează la rându-i, spaţiul închis în care agonizează poetul, lipsit de absolut orice speranţă de a ieşi din el. Această poză dezolantă a eului liric bântuit de gândul morţii într-o piaţă solitară, fotografie schematică, obţinută cu susținerea unui număr mic de figuri de stil (epitete), este un laitmotiv al liricii bacoviene ce trimite către o temă tipic simbolistă: moartea prezentă în toate elementele lumii înconjurătoare.

8. Titlul poeziei, constituit dintr-un verb la gerunziu („pălind”) trimite cu gândul la un decor tipic bacovian, dominat de obscuritate, dar şi la „pălirea” sufletului poetului, realizat o umbră ce bântuie prin pieţele solitare.

9. – utilizarea versului cu valoare de refren
– tematica: moartea, piaţa pustie.