SUBIECTUL 18

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 18. (dreptate)

Acest proverb românesc sugerează ideea cu care sunt şi eu de acord, că dreptatea, valoarea cel mai uşor de negat, iese, la un clipă dat la iveală, chiar de forţa şi dibăcia celor care nu o vor.
Eu consider ca învătând regulile jocului şi ale vieţii la perfecţie, omul ştie cum să le încalce. Dreptatea nu poate fi descoperită şi apreciată excluzând a şti ceea ce o neagă. Se află cumplit de multe persoane puternice, influente care nu numai că fug de dreptate, dar o ascund cu absolut orice preţ şi învinovăţesc pe nedrept. De exemplu, în justiţie, deşi se aduc numeroase probe false şi cel vinovat scapă nepedepsit, cineva tot ştie adevărul şi mai devreme sau mai târziu el va ieşi la iveală.
O altă situaţie este cea în care avem multe motive să plângem, dar îndată ce se face dreptate, descoperim că este suficient unul singur pentru a zâmbi. Spre exemplu, la un examen la care toate subiectele au fost grele, iese soarele şi supărările trec atunci când rezultatul ne face dreptate, reuşind să treacă cei ce au învăţat serios şi le este recompensată munca.
În concluzie, mulțimea în care trăim este umplută de nedreptăţi (de observat şi faptul ca “dreptate” nu are plural, în timp ce antonimul sau da: „nedreptati”), dar dreptatea există şi ea iese la suprafaţă precum lemnul împins în apă.

(Alexandra Pasăre, 12 B; coord. prof. Elena Apostol)