SUBIECTUL 18

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 18. („Plouă” – George Bacovia)

1. tină, plouă;

2. Folosirea punctelor de suspensie în finalul primului vers exprimă sentimentul de deznădejde a eului liric în faţa ploii nesfârşite.

3. În luna mai vremea este cea mai frumoasă de pe tot timpul anului.
Nu mai pot merge la mare.

4. motivul ploii; motivul talangei;

5. înfățișări verbale şi pronominale de persoana I şi a II-a : „n-am mai văzut”, „-mi”;

6. Epitetul personificator „grele (tălăngi) adormite” sugerează un sentiment de apăsare, de deznădejde a poetului ca urmare a ploii. Aici ea cade neîncetat. Impresia de sfârşit de lume este astfel amplificată de repetarea acestui cuvânt în versul-refren al poeziei.

7. Un formulă tipic simbolist este repetarea unui vers în poezie, cu valoare de refren („Ah, plânsul tălăngii când plouă!”) ce sugerează aici atmosfera apăsătoare, agonizantă.

8. Cea de-a treia strofă întregește tabloul monoton al unei naturi înecate de ploaie. Ploaia, în poezia bacoviană, nu vine să purifice, nu este un simbol al fecundităţii naturii, ci unul al dezagregării materiei. Sentimentul vidului, al tristeţii pune stăpânire pe poet.

9. O caracteristică a limbajului simbolist este sugestia. Utilizând simbolul sau repetând anumite sintagme sau versuri sunt sugerate sentimente, stări ale poetului (Aici agonia, deznădejdea, depresia, cauzate de ploaia nesfârşită).