SUBIECTUL 17

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

II. 17. (iubire)

Sunt de acord cu părerea lui Ioan Slavici conform căreia „Iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să şti de ce, se dă pe faţă, fără ca să ştii cum şi te duce scutit de ca să şti unde.”.
În primul rând, iubirea apare spontan, fiind imprevizibilă, ca indiferent ce sentiment al omului. Din această cauză, s-a considerat că dragostea „este din altă lume”, pogorându-se asupra noastră ca un har divin, ca o vrajă, ori o boală. Un exemplu din literatura noastră este mitul zburătorului, regăsit în poezia „Sburătorul” a lui Ion Heliade Rădulescu, unde fata care se îndrăgosteşte cere susținerea mamei pentru a scăpa de acele senzaţii necunoscute ei.
În al doilea rând, odată îndrăgostiţi, cei doi tineri pot renunţa la orice pentru a-şi păstra iubirea, trecând peste prejudecăţi majore: sociale, rasiale, religioase, ceea ce îi aruncă în tumultul vieţii, lipsit de a şti unde. Spre exemplu în legenda „Romeo şi Julieta” se ajunge la un final tragic pornind de la o pasiune înflăcărată ce încalcă regulilile sociale. Un alt exemplu se regăseşte în romanul „Mara” al lui Ioan Slavici, unde Persida trece peste contrângeri religioase, sociale, etnice, incompatibilitate de temperament ducând la o situaţie mai puţin tragică, dar la o căsnicie nefericită.
În concluzie, iubirea poate fi privită ca o pasiune apărută din senin, ce ne poartă pe căi neprevăzute, dacă nu optăm pentru o viaţă constrânsă de rigorile raţiunii.

(Doina Cucu, 12 B; coord. prof. Elena Apostol)