SUBIECTUL 17

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 17. („Pastel” – George Bacovia)

1. frunză, galbenă;

2. Cratima desparte două părţi de vorbire diferite (conjuncţia coordonatoare „şi” de pronumele „-i”), marcând elidarea vocalei „î”, consecinţa fonetică fiind pronunţarea într-o singură silabă a celor două cuvinte. Se menţine măsura şi ritmul versului.

3. a tăia frunze la câini; a umbla de funza frăsinelului;

4. „pică frunza/ Şi-i galbenă ca tine” à imagine vizuală
„iar eu în golul toamnei/ Cheman în aiurare..” à poză auditivă

5. Prezenţa eului liric în poezie este sugerată prin folosirea verbelor şi pronumelor la ființele I şi a II-a: „spune”, „chemam”, „-mă”, „tine”, dar şia verbelor la imperativ: „rămâi”, „stai”, „spune”.

6. Punctele de suspensie, împreună de linia de pauză, marchează grafic regretul eului liric în faţa alegerii făcute, aceea de a renunţa la iubire.

7. Tema poeziei este tipic bacoviană, pierderea iubirii asociată imaginii dezolante a toamnei. În cea de-a doua strofă este prezentată plecarea iubitei, lăsându-l în urmă pe poet într-o situație de deznădejde. Cadrul pustiu al toamnei vine să sublinieze tristeţea, sentimentul de vid, care au pus stăpânire pe sufletul poetului. De asemenea, aceste stări sunt
sugerate şi prin utilizarea liniei de pauză sau a punctelor de suspensie.

8. Deşi intitulată „Pastel”, poezia bacoviană se constituie mai degrabă într-o descriere a trăirilor poetului (un decor interior) pe fundalul unei toamne agonizante, care pustieşte natura.

9. simbolism à tematică (pierderea iubirii)
à utilizarea simbolului
à repetarea unor cuvinte sau sintagme