picassoo
Administrator
Data inscrierii: 31/Mar/2008
Mesaje: 301
|
 Trimis: 06/07/2008 15:56 Titlul subiectului: SUBIECTUL 12 |
 |
|
II.12 (copilărie)
Vârsta copilăriei fericite este una dintre cele mai frumoase etape ale vieţii omului, rațiune pentru care fiecare adult şi-o rememorează cu plăcere.
În întâiul rând, copilăria este perioada inocenţei şi a grijii pentru cei dragi, pentru natură, pentru micul univers în care copilul traieşte. La această vârstă, omul matur în devenire ia în serios orice lucru, cât de neînsemnat, îl cercetează cu multă curiozitate şi emite convingeri una mai originală decât cealaltă. Acestea sunt motivele pentru care oamenii mari se amuză la emisiunile televizate în care prichindeii îşi dau cu părerea- pe un ton grav- în legatură cu problemele vieţii. Această primă parte a vieţii este crucială prin fundamentul pe care îl pune la temelia viitoarei individualităţi (comportament, maniere, cunoştinţe primare). De aceea, nu este întamplător faptul ca poporul român a cristalizat această etapă formativă în expresia “cei şapte ani de-acasă”.
În al doilea rând, este important de menţionat că adevărata conştientizare a vârstei copilăriei se petrece în a doua parte a vieţii. Odată cu apariţia copiilor, apoi a nepoţilor, omul matur îşi aminteşte cu nostalgie de vremea când era copilul inocent pe care îl întrezăreşte pe chipurile acestora. Grijile vieţii îl aspresc şi îl fac de multe ori să spună: “ ce n-aş da să fiu copil din nou”.
În concluzie, copilăria şi imaginea asociată a casei părinteşti sunt două rădacini cărora omul le persistă tributar întreaga viaţa.
(Alexandru Mirea, 12 B; coord. prof. Elena Apostol) |
|
