SUBIECTUL 11

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 11. („Niciodată toamna” – Tudor Arghezi)

1. desfrunzeşte, îngroape

2. Marchează pronunţarea ultimei vocale a primului cuvânt şi a primei vocale a celui de al doilea într-o singură silabă, deținând rol în păstrarea măsurii şi a ritmului versului.

3. Am să vin când voi avea puţin timp.
Am băut o carafă de vin roşu.

4. „Palid aşternut e şesul cu mătasă”;
„Păsările negre suie în apus”;
„Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare”;

5. Perfectul rudimentar (sau trecutul definit) exprimă un fapt complet săvârşit într-un anume ocazie al trecutului. În limba literară este momentul specific poeziei. În poezie, verbul „a fi” la perfect modest adânceşte forța trăirilor eului liric în faţa imensităţii toamnei.

6. Motivul toamnei; motivul trecerii timpului;

7. „Păsările negre suie în apus/ Ca frunza bolnavă-a carpenului sur” – comparaţie prin care zborul păsărilor călătoare către alte meleaguri este pus în relaţie cu „boala” ce cuprinde în fiecare an carpenul (desfrunzirea).

8. Titlul poeziei se regăseşte şi la începutul primului vers. Substantivul toamna, precedat de adverbul de timp cu valoare absolută „niciodată” intesifică fascinaţia poetului în faţa grandioasei toamne.

9. Una din principalele trăsături specifice modernismului identificate în poezia lui Arghezi este subiectivismul, evident în textul dat în primul rând prin prezenţa mărcilor eului liric (verbe şi pronume la persoana I şi a II-a). Se observă intelectualizarea emoţiei şi intarirea trăirilor eului liric prin prezenţa numeroaselor imagini artistice de o deosebită valoare stilistică. La nivel prozodic observăm cultivarea versului liber.