SUBIECTUL 10

picassoo · Administrator Data inscrierii: 31/Mar/2008 Mesaje: 301

I. 10. („Cuvinte stricate” – Tudor Arghezi)

1. cuvinte, buze, voci

2. Cratima (semn ortografic) marchează despărţirea formei verbale de forma neaccentuată de persoana a III-a, plural a pronumelui personal „-le”. Semnnul exclamării (semn de punctuaţie) marchează o poruncă a poetului adresată cititorului.

3. „Le vezi? Au căzut, s-au sculat.”

4. „îs” – sunt ; „deştele” – degetele;

5. forme pronominale de persoana I – „-mi”
Adjective posesive de persoana I – „mele”

6. poză vizuală à „Umblă prin mocirle cu stele”.
Imagine auditivă à „Să nu le mai cânte cumva”.

7. Încă din titlu, îmbinând armonios în maniera-i caracteristică cuvintele, Arghezi introduce procedeul esteticiiurâtului. Astfel se formează un epitet metaforic surprinzător prin formasa simplă, dar contrariantă tocmai prin semnificaţia adejectivului-epitet. De altfel, titlul anticipează tema poeziei, relaţia poet – material poetic, cuvintele, în care poetul îşi va „renega” propriile „cuvinte stricate”.

8. Cea de-a doua strofă a poeziei exprimă dorinţa eului liric de a crea i totodată răzvrătirea sa în faţa neputinţei de a-şi găsi cuvintele. Poezia marchează prin abundenţa imaginilor artistice formate din îmbinări uimitoare ale cuvintelor prin tehnica specificargheziană, estetica urâtului „umblă prin mocirle de stele”, „Fâstâcite şi neroade”. Exclamaţia din întâiul vers al strofei indică prezenţa unui eu liric dezamăgit de creaţia sa „s-au stricat cuvintele mele”.

9. Poezia „Cuvinte stricate” se încadrează în lirica subiectivă în inițialul rând prin prezenţa eului liric, indicată de folosirea verbelor i pronumelor la persoana I şi a II-a (mele, huleşte-le), a exclamaţiilor şi a întrebărilor retorice („le vezi?”, „huleşte-le!”). În al doilea rând, prin exprimarea directă a trărilor, a sentimentelor eului liric (dezamăgire, revoltă şi uimire, etc.).